Echipa de avocați Brisc Legal specializată în litigiile bancare și contestații la executare a obținut admiterea unei contestații la executare în contradictoriu cu EOS FINANCE GMBH ca efect al constatării intervenției prescripției dreptului de a cere executarea silită în cursul executării solite. În consecință, s-a dispus anularea tuturor actelor execuționale ulterioare momentului intervenției prescripției, încetarea executării silită și ștergerea definitivă a creanței.
Prezentarea stării de fapt
În fapt, la data de 21.06.2005 s-a încheiat între client și Raiffeisen Bank un contract de credit, iar ulterior, la data de 20.11.2009, banca a cesionat creditul neperformant unei societăți de recuperări creanțe. Contractul de credit ce reprezenta titlul executoriu a fost învestit cu formulă executorie de către Judecătoria Cluj-Napoca la data de 10.10.2015. Executarea silită a fost încuviințată în anul 2015, ulterior derulându-se diferite demersuri de executare, dar fără ca acestea să se dovedească eficiente. Astfel, la data de 07.01.2016 s-a emis somație de executare punându-se în vederea debitorului să plătească datoria împreună cu cheltuielile de executare, iar la data 07.01.2016 s-a dispus înființarea popririi asupra tuturor conturilor debitorului, acestea demersuri nefiind eficiente pentru recuperarea creanței, dar debitorul omițând să formuleze contestație la executare în termenul de 15 zile prevăzut de lege.
În anul 2022 societatea de recuperări creanțe a formulat o cerere de stăruință și continuare a executării silite, executorul judecătoresc emițând o încheiere de actualizare a debitului datorat, inclusiv cheltuieli de executare aduse la zi. Această încheiere a fost comunicată debitorului, acesta luând imediat legătură cu avocații Brisc Legal specializați în contestații la executare, ce au inițiat demersul judiciar în termen de 15 zile.
Desfășurarea procesului
Instanța a constatat pe parcursul procesului că de la momentul înființării popririi din 2016, ce reprezintă ultimul act de executare, și până în anul 2022 nu s-a efectuat niciun nou act de executare de către executorul judecătoresc, iar poprirea bancară a fost ineficientă. În acest sens, instanța a arătat expres că măsura popririi înființată în anul 2016 pe conturile debitorului ar fi fost un act susceptibil să întrerupă în mod succesiv cursul prescripției doar în măsura în care conturile acestuia ar fi fost alimentate, iar banca ar fi consemnat sume de bani din acestea la dispoziția executorului judecătoresc, ori, între anii 2016-2022, nicio sumă de bani nu a fost poprită efectiv din conturile contestatorului.
În concluzie, instanța și-a însușit argumentele prezentate de către avocații din Cluj-Napoca din cadrul Brisc Legal și a dispus anularea tuturor actelor efectuate după anul 2019 ca fiind lovite de nulitate absolută întrucât au fost realizate ulterior împlinirii termenului de prescripție de 3 ani. S-a reținut că prin raportare la art. 704 C.pr.civ, cât timp în intervalul 07 ianuarie 2016-07 ianuarie 2019 nu au fost emise acte de executare silită, la data de 22 august 2022 când s-a formulat cerere de stăruință și s-a emis încheierea de actualizare a debitului, ce reprezintă actul de executare în raport de care s-a formulat contestația, era împlinit termenul de 3 ani de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită.
Cu privire la efectele prescripției, s-a mai reținut faptul că potrivit prevederilor art. 707 alin. 2 C.pr.civ., prescripţia executării silite stinge dreptul de a obţine executarea silită şi orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie. Prin urmare, actele de executare silită întocmite ulterior împlinirii termenului de prescripţie sunt lovite de nulitate, fiind emise în lipsa unui titlu executoriu, obținându-se implicit și încetarea executării silite și ștergerea definitivă a datoriei. De asemenea, instanța a dispus restituirea taxei judiciare de timbru către contestator și obligarea intimatei cesionar de creanță la suportarea cheltuielilor de judecată.