Relevanța cazului
Stabilirea paternității copilului din afara căsătoriei impune întocmirea unui raport de expertiză medico-legală de către Institutul de Institutul de Medicină Legală căreia îi revine competența. În ipoteza cetățenilor străini, efectuarea expertizei se poate dispune și prin comisie rogatorie, de către institutele competente din străinătate.
Odată stabilită paternitatea, se va dispune efectuarea modificărilor necesare de stare civilă, iar instanța urmează să se pronunțe în privința exercitării autorității părintești, pasivitatea și lipsa de implicare a tatălui putând fi un motiv pentru ca exercitarea să revină exclusiv mamei.
Cu privire la stabilirea cuantumului obligației de întreținere, mai întâi se impune determinarea mijloacelor de care dispune cel ce datorează întreținerea, dar și a nevoilor copilului. La stabilirea situației debitorului se va ține seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilitățile de realizare a acestora, pentru cetățenii din străinătate putându-se obține informațiile necesare de la autoritățile străine, prin comisie rogatorie.
Potrivit art. 529 alin. (2) Cod civil, când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii. Astfel, aceste cote abstracte reprezintă limita maximă a cuantumului întreținerii. În practică, în situația în care debitorul întreținerii are venituri ridicate, judecătorii vor stabili o sumă lunară de plată cu titlu de întreținere, raportat la nevoia prezumată sau dovedită a copilului. În lipsa dovedirii efective a unor costuri lunare ridicate cu întreținerea copilului, instanțele române vor fi reticente în a acorda sume exorbitante prin simpla raportare la nivelul ridicat al veniturilor părintelui.
Derularea litigiului în fața instanței de fond
În fapt, din relația reclamantei cu pârâtul s-a născut un copil pe care pârâtul nu l-a recunoscut ca fiind al său anterior procesului și a refuzat să-și îndeplinească obligațiile părintești care i-au revenit conform legii, printre care și plata lunară a obligației de întreținere.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței să constate că pârâtul este tatăl biologic al minorului, să dispună schimbarea numelui de familie al minorului prin preluarea inclusiv a numelui tatălui, ca urmare a stabilirii paternității, respectiv să dispună exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă, stabilirea locuinței la mamă și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere către minoră.
Pentru stabilirea paternității, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală de către I.M.L. Cluj, dar pârâtul a refuz să se prezinte pentru prelevarea probelor A.D.N. necesare. Astfel, instanța a dispus efectuarea expertizei prin comisie rogatorie. Potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit de Institutul Serologie şi Genetică din străinătate, în urma evaluării rezultatelor s-a stabilit că relaţia de paternitate nu poate fi exclusă.
Instanța a analizat exercitarea autorității părintești asupra minorului și, în baza dispozițiilor legale (Codul civil și Legea 272/2004), deși a arătat că autoritatea părintească trebuie exercitată, de regulă, în comun de ambii părinți, în cazuri justificate, când interesul superior al copilului o impune, aceasta poate fi exercitată exclusiv de un singur părinte.
În această speță, s-a reținut că tatăl (pârâtul) nu a manifestat interes pentru minor, nu a contestat lipsa implicării și nu a întreprins demersuri pentru a se implica în viața acesteia. Colaborarea necesară pentru exercitarea în comun a autorității părintești lipsește, ceea ce ar putea afecta dezvoltarea minorului.
Având în vedere interesul superior al copilului și lipsa de implicare a tatălui, instanța a hotărât ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de mamă. Totuși, tatăl păstrează dreptul de a primi informații despre copil și de a o supraveghea, nefiind decăzut din drepturile părintești. Desigur, raportat la concluziile favorabile ale anchetei psihosociale, instanța a stabilit că locuința minorului va fi la domiciliul mamei.
Reclamanta a dorit de asemenea schimbarea numelui de familie al copilului minor prin preluarea numelui tatălui, ca urmare a stabilirii filiației față de tată. Pârâtul (tatăl) s-a opus acestei cereri, considerând că nu există motive pentru schimbare. Instanța a constatat că, în lipsa acordului părinților, poate decide schimbarea numelui doar dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
Reclamanta a invocat tradiția conform căreia copiii poartă numele tatălui, dar instanța a considerat că acest argument nu este suficient. S-a subliniat că minorul a fost crescută exclusiv de mamă, nu are relație cu tatăl, este cunoscută sub numele actual („Tămaş”) și frecventează o grădiniță sub acest nume.
Cu privire la stabilirea obligației de întreținere, avocații de litigii de dreptul familiei au arătat că tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională iar, în caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se vor stabili de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.
Conform art. 499 și art. 527 Cod civil, ambii părinți au obligația de a contribui la întreținerea copilului minor, proporțional cu mijloacele fiecăruia. În caz de neînțelegere, contribuția se stabilește de instanța de tutelă. Instanța a analizat obligația legală a părinților de a contribui la întreținerea copilului minor, în temeiul art. 499 alin. (1) și (4) și art. 529 Cod civil. Potrivit acestor dispoziții:
- Ambii părinți sunt obligați, în solidar, să asigure întreținerea copilului minor, care include nu doar cele necesare traiului, ci și educația, învățătura și pregătirea profesională.
- În caz de neînțelegere, contribuția fiecărui părinte este stabilită de instanță, pe baza unei anchete psihosociale.
- Întreținerea este datorată proporțional cu nevoile copilului și cu mijloacele părintelui obligat la plată.
- La stabilirea mijloacelor debitorului întreținerii se poate ține cont atât de veniturile acestuia, dar și de bunurile de care dispune.
- Pentru un copil, întreținerea nu poate depăși o pătrime (¼) din venitul lunar net al părintelui.
În cauză, instanța a reținut că minorul locuiește cu mama sa, care contribuie în natură la întreținerea acesteia. Tatăl, pârât în cauză, locuiește în străinătate, iar în urma administrării unei comisii rogatorii, autoritățile financiare au comunicată că a realizat în anii relevanți venituri considerabile, de peste 1.000.000 euro într-un an.
Reclamanta a solicitat o pensie de întreținere prin raportare la pragul de până la ¼ din veniturile lunare ale pârâtului, dar nu mai puțin de 10.000 euro/lună, invocând cheltuieli lunare între 2.000 și 3.000 euro pentru creșterea minorului. Instanța a analizat probele depuse (chitanțe, contracte, extrase de cont) și a constatat că aceste cheltuieli se situează în concret la suma de aprox. 2.000 euro/lună.
Având în vedere veniturile pârâtului și nevoile minorului, dar și obligația mamei de a contribui, instanța a considerat rezonabilă o contribuție de 1.500 euro/lună din partea tatălui, sub forma unei pensii de întreținere fixe. S-a apreciat că veniturile ridicate ale pârâtului nu sunt suficiente, de sine stătătoare, pentru a justifica o pensie mai mare, în lipsa demonstrării concrete a unor nevoi mai mari ale copilului. Hotărârea reflectă respectarea echilibrului urmărit de legiuitor la reglementarea modalității de stabilire a cuantumului întreținerii minorului, ținându-se cont atât de nevoile reale ale copilului, cât și de veniturile și capacitatea de plată ale părintelui.
Derularea litigiului în faza apelului
Reclamanta a formulat apel prin care a solicitat schimbarea numelui de familie al minorului, ca urmare a stabilirii paternității. Reclamanta a arătat că indiferent de statutul civil al mamei în raport de tată, anume acela că nu sunt căsătoriți, minorul este copilul pârâtului și, din punct de vedere legal, legislația română recunoaște egalitatea copilului născut în căsătorie cu cel născut în afara căsătoriei. În plus, a arătat că raportat și la obligația statului de a sprijini și de a proteja dezvoltarea și consolidarea familiei, interesul superior al minorului este de a se recunoaște în mod public, filiația acesteia față de tatăl său, inclusiv prin recunoașterea dreptului de a purta numele acestuia. De asemenea, a solicitat majorarea cuantumului obligației de întreținere.
Pârâtul a formulat apel prin care a solicitat exercitarea a autorității părintești de către ambii părinți și diminuarea cuantumului întreținerii.
Tribunalul Cluj, preluând argumentele echipei de avocați Brisc Legal, a stabilit că minorul va purta numele pârâtului, chiar dacă acesta nu este de acord, întrucât este în interesul superior al minorului să poarte numele tatălui, acest fapt echivalând cu o recunoaștere publică a paternității. Minorul este copilul apelantului pârât, iar conform art. 448 Cod civil, minorul are față de fiecare părinte și rudele acestuia aceleași drepturi ca un copil din căsătorie.
Interesul superior al minorului prevalează, iar instanța consideră că nu există motive valide pentru ca acesta să nu poarte numele tatălui. Tatăl minorului, o persoană cunoscută, trebuie să-și asume public paternitatea, iar recunoașterea acesteia, inclusiv prin nume, este esențială pentru dezvoltarea emoțională a copilului. În societatea românească, un copil care poartă doar numele mamei este adesea considerat a avea un tată necunoscut, ceea ce poate afecta negativ dezvoltarea emoțională a copilului. Astfel, în interesul superior al minorului, apelul reclamantei este admis și minorul va purta numele tatălui.
În ceea ce privește apelurile referitoare la cuantumul obligației de întreținere, Tribunalul analizează obligația părinților de a asigura întreținerea copilului minor conform art. 499 alin. 1 Cod civil, care stipulează că părinții sunt obligați, în solidar, să ofere copilului lor minor cele necesare traiului, educația și pregătirea profesională. De asemenea, conform art. 47 din Legea nr. 272/2004, părinții au responsabilitatea de a asigura condiții adecvate de viață pentru dezvoltarea copilului.
În ceea ce privește pensia de întreținere, instanța va ține cont de art. 529 Cod civil, care reglementează că întreținerea trebuie să fie stabilită în raport cu nevoile copilului și cu veniturile părintelui. Tribunalul constată că o pensie de întreținere de 1500 euro/lună este rezonabilă, având în vedere veniturile apelantului pârât și necesitățile minorului. Deși apelantul contestă necesitatea acestei sume, instanța ia în considerare faptul că minorul locuiește cu mama sa și că are nevoie de o bonă și o grădiniță de calitate pentru dezvoltarea sa.
Tribunalul subliniază că o pensie de întreținere de aproximativ 7500 lei/lună (aproximativ 1500 euro) asigură un nivel de trai decent pentru minorul, dar care ar beneficia de un trai mult mai ridicat dacă ar fi crescută de tatăl său, având în vedere veniturile acestuia din urmă. Totuși, în condițiile în care salariul mediu net în România este de aprox. 5000 lei/lună, majorarea pensiei de întreținere solicitată de mamă nu a fost admisă, pensia stabilită de instanța de fond fiind considerată una echilibrată, asigurând nevoile minorului.
Referitor la exercitarea autorității părintești, instanța a menținut soluția Judecătoriei Dej și a stabilit că pârâtul nu are o relaţie cu minorul, elocventă în acest sens fiind şi poziţia sa procesuală prin care a solicitat respingerea cererii de stabilire a paternităţii ca fiind inadmisibilă, dar şi faptul că nu a solicitat stabilirea unui program în care să aibă legături personale cu minorul.