Ordonanță de plată. Lipsa contractului. Obligarea debitoarei la plata datoriei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate. Obligarea debitoarei la plata dobânzii legale penalizatoare de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă a debitului principal.
Societatea debitoare a fost obligată la plata cuantumului datorat creditoarei ca urmare a prestării de către aceasta din urmă a unor lucrări constând în executarea de foraje în municipiul Oradea.
RELEVANȚA CAZULUI
Neachitarea facturilor restante în raporturile contractuale dintre profesioniști reprezintă o realitate, fiind una dintre cele mai întâlnite probleme cu care se confruntă, în practică, societățile.
Neefectuarea plății la termenele și în condițiile stabilite prin convențiile încheiate între profesioniști reprezintă un real impediment în funcționarea normală a societății, devenind adesea sursa incapacității de plată a societății. Astfel, recuperarea rapidă și completă a creanțelor este importantă pentru desfășurarea activității curente a fiecărei societăți precum și pentru formarea unor noi raporturi de afaceri.
SINTEZA STĂRII DE FAPT
În fapt, între creditoare şi debitoare s-au desfăşurat relaţii comerciale, care nu au fost materializate prin încheierea unui contract în formă scrisă. Debitoarea a emis comanda prin care a solicitat creditoarei executarea de foraje , prețul fiind stabilit de comun acord de părți la o anumită sumă per metru liniar forat. Relevant este și faptul că la sfârșitul execuției lucrărilor s-au încheiat procese verbale de recepție semnate inclusiv de un reprezentant al beneficiaruli, astfel că prin aceasta s-a putut dovedi atât executarea efectivă cât și acceptarea conformității calitative a lucrărilor.
După finalizarea lucrărilor de foraj dirijat conform înțelegerii părților, societatea debitoare a refuzat să achite prețul acestora, deși creditoarea i-a solicitat în mod repetat plata creanței, procedând chiar și la comuniarea unei somații în acest sens.
PREZENTAREA ȘI SUSȚINEREA CAZULUI
Legea prevede că societatea creditoare are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei. Atunci când fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin, să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei.
Totodată, legea prevede că procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Particularitatea speței s-a datorat tocmai împrejurării că între societăți nu a existat un contract constatat printr-un înscris, lucrările de foraj dirijat fiind executate de către societatea creditoare în temeiul unor înțelegeri verbale și a unei comenzi emise de societatea debitoare și acceptate de executant. În acest sens, în calitate de avocați din Cluj recuperare creanțe am avut sarcina de a dovedi în fața Judecătoriei Oradea că între cele două societăți au existat raporturi contractuale însușite, fără a exista, în realitate, un contract constatat printr-un înscris.
Astfel, echipa de avocați Brisc Legal a arătat instanței că, în concret, contractul dintre cele două societăți s-a format ca urmare a întâlnirii ofertei cu acceptarea, oferta constând în comanda emisă de societatea debitoare, însușită prin semnătură și ștampilă, prin care a solicitat creditoarei executarea unor foraje în municipiul Oradea. Acceptarea ofertei s-a materializat prin executarea conformă de către societatea creditoare a lucrărilor constând în executarea forajelor pentru aproximativ 700 metri liniari.
Am elaborat argumente în fundamentarea soluției de admitere a cererii privind emiterea ordonanței de plată, insistând asupra împrejurării că între cele două societăți a existat un acord de voinţă cu intenţia de a da naştere unui raport juridic, părţile obligându-se în acest mod la îndeplinirea sarcinilor ce le reveneau și am dovedit că suma solicitată reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În fine, distinct de debitul principal, am solicitat și obținut dobânda legală penalizatoare de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă a întregului debit, dovedind că debitoarea se afla de drept în întârziere, întrucât nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita o sumă de bani, asumată în exercitarea activităţii unei întreprinderi. Suplimentar, în susținerea acestei pretenții, am invocat principiul reparării integrale a prejudiciului.
SOLUȚIA JUDECĂTORIEI ORADEA
Preluând considerentele dezvoltate în fundamentarea pretențiilor societății creditoare, Judecătoria Oradea a ordonat debitoarei să plătească în termen de 20 de zile de la comunicarea hotărârii, suma datorată reprezentând contravaloare facturilor neachitate dobânda legală penalizatoare, de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă a debitului principal. De asemenea, societate debitoare a fost obligată să suporte cheltuielile de judecată.
În acord cu argumentele elaborate în cererea privind emiterea ordonanței de plată, instanța a reținut că între cei doi profesioniști s-a format raportul contractual ca urmare a întâlnirii ofertei cu acceptarea și că prețul stabilit de comun acord între societăți reprezintă o creanța certă, lichidă și exigibilă. Se arată că factura, chiar nesemnată de debitoare, fiind utilizată în mod obişnuit în exerciţiul activităţii unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său conform prevederilor art. 277 alin. 2 C.proc.civ.
Astfel, în desfăşurarea relaţiilor dintre părţi, creditoarea a prestat sericii de foraj dirijat debitoarea având obligaţia corelativă de a achita contravaloarea acestora cu atât mai mult cu cât prin procesele-verbale anexate reiese că la recepția lucrărilor a participat și semnat un reprezentant al societății debitoare. Instanţa notează că prin facturile depuse la dosar, reclamanta a făcut dovada existenţei convenţiei, moment din care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea pârâtei. Această prezumţie putea fi însă răsturnată prin proba actului juridic al plăţii, a unui alt mod de stingere a obligaţiilor sau a caracterului neculpabil al neîndeplinirii obligaţiilor contractuale.
Având însă în vedere că debitoarea nu a făcut dovada plăţii, nu a contestat facturile şi sumele cuprinse în ele şi nici nu a dovedit existenţa unei cauze exoneratoare de răspundere în condiţiile art. 1547 C. civ., instanţa reţine că debitul solicitat de creditoare este neachitat,iar neexecutarea obligațiilor contractuale este imputabilă debitoarei.
ASISTENȚĂ JURIDICĂ ÎN FAZA DE EXECUTARE SILITĂ
Dat fiind că societatea debitoare nu a achitat suma ca urmare a pronunțării hotărârii judecătorești, creditorul cu asistența avocaților specializați în executare silită, a apelat la serviciile unui executor judecătoresc competent. Astfel, suma a fost obținută prin aplicarea de popriri inclusivi față de terții ce datorau sume către debitorul în speță, aceștia fiind obligați să achite debitele restante direct către executorul judecătoresc.