Contestație împotriva raportului lichidatorului judiciar. Anularea raportului și a planului de distribuție parțială. Obligarea lichidatorului judiciar la refacerea raportului și a planului de distribuție parțială.
RELEVANȚA CAZULUI
Recuperarea sumelor de la debitorul aflat în insolvență reprezintă prioritatea oricărui creditor. Particularitatea speței rezidă în împrejurarea că sumele ce se doreau a fi recuperate de creditor au fost achitate în mod nedatorat debitorului insolvabil.
În vederea protejării intereselor acestora, este important aspectul cunoașterii de către creditori a posibilității legale de contestare a raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și a planului de distribuire a sumelor. La fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidării, lichidatorul judiciar va prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe, precum şi un plan de distribuire între creditori, dacă este cazul. Raportul şi planul se înregistrează la grefa tribunalului şi se publică în Buletinul Procedurilor de Insolvență (BPI). Orice creditor poate formula contestaţie la raport şi la planul de distribuire în termen de 15 zile de la publicarea acestora în BPI.
SINTEZA STĂRII DE FAPT
Prin Contractul de vânzare-cumpărare, societatea reclamantă, în calitate de cumpărătoare, a dobândit de la societatea în reorganizare judiciară, reprezentată prin administrator judiciar un imobil teren de construcţii la preţul de 751.857,28 lei, echivalentul a 167.511,20 euro, plus 150.371,46 lei TVA.
Ulterior, a fost încheiat Actul adiţional la Contractul de vânzare-cumpărare, prin care societatea vânzătoare reprezentată de administrator judiciar s-a obligat să distribuie/returneze societăţii reclamante suma de 150.371,46 lei cu prioritate, dar nu mai târziu de data de convenită în actul adițional, cele două societăți semnatare ale contractului și ale actului adițional constatând că, în mod eronat, societatea vânzătoare prin administrator judiciar a perceput şi încasat TVA in cuantum de 150.371,20 lei, aferent preţului de vânzare, în condiţiile în care acestei tranzacţii îi erau aplicabile prevederile din Codul fiscal privind taxarea inversă.
Urmare a refuzului adminstratorului judiciar de a-şi îndeplini obligaţiile asumate prin Actul adiţional la Contractul de vânzare-cumpărare, constând în restituirea către societatea reclamantă a sumei în cuantum de 150.371,46 lei, societatea reclamanta a formulat contestatie împotriva măsurilor administratorului judiciar și printr-o altă sentință, instanţa a dispus admiterea contestaţiei formulate de societatea reclamantă în contradictoriu cu societatea debitoare reprezentată de lichidatorul judiciar şi obligarea lichidatorului judiciar să plătească suma de 150.371,46 lei către reclamanta în condiţiile stabilite prin Actul adiţional la Contractul de vânzare.
PREZENTAREA ȘI SUSȚINEREA CAZULUI
SUSȚINEREA CAZULUI ÎN FAȚA TRIBUNALULUI SIBIU
Echipa de avocați Brisc Legal specializați în drept comercial și în litigii de insolvență, a asistat și reprezentat societatea reclamantă contestatoare în această speță, solicitând anularea parțială a Raportului și a Planului de distribuire parțială și obligarea lichidatorului judiciar la refacerea acestora în sensul distribuirii sumelor rezultate din valorificare către societatea reclamantă în sensul distribuirii sumei de 150.371,46 lei către societatea reclamantă, în baza hotărârii pronunțate ca urmare refuzului adminstratorului judiciar de a-şi îndeplini obligaţiile asumate prin Actul adiţional la Contractul de vânzare-cumpărare.
În subsidiar, am solicitat distribuirea sumei de 150.371,46 lei către societatea reclamantă, ca urmare a plății nedatorate efectuate creditorilor garantați ai societății debitoare.
În susținerea pretențiilor societății reclamante, avocații de litigii de insolvență din cadrul Brisc Legal au învederat instanței că aplicarea dispozitivului hotărârii pronunțate ca urmare refuzului adminstratorului judiciar de a îşi îndeplini obligaţiile asumate prin Actul adiţional la Contractul de vânzare-cumpărare impune obligarea lichidatorului judiciar să plătească suma de 150.371,46 lei către societatea reclamantă în condițiile stabilite prin Actul adițional la Contractul de vânzare-cumpărare, respectiv cu prioritate înainte de orice altă distribuire. În continuare, am susținut că această interpretare reprezintă voința reală a părților de la momentul încheierii actului adițional, societatea debitoare reprezentată prin administratorul judiciar asumându-și în mod expres în cuprinsul Actului adițional să distribuie/returneze suma de 150.371,46 lei cu prioritate către societatea reclamantă.
Totodată, am dovedit instanței că această lămurire a aplicării dispozitivului hotărârii este singura de natură să permită aplicarea hotărârii în vederea repunerii societății reclamante în situația anterioară achitării TVA nedatorate și acoperirii prejudiciului cauzat de încasarea și distribuirea fără drept și cu nerespectarea legii a sumei de către lichidatorul judiciar.
În susținerea pretenției privind distribuirea sumei către societatea reclamantă, ca urmare a îmbogățirii fără justă cauză a creditorilor garantați ai societății debitoare, am învederat instanței că creditorul garantat și, ulterior creditorul care a preluat creanța, în calitate de creditori ipotecari ai imobilului achiziționat prin Contractul de vânzare, au beneficiat de distribuiri în avans, nejustificate și necuvenite, având la bază sume achitate societății debitoare de către societatea reclamantă, în mod nedatorat.
Raportat la prevederile legale incidente în speță, am arătat instanței că sumele achitate de societatea reclamantă reprezentând preț al Contractul de vânzare în cuantum de 751.857,28 lei + TVA nedatorat de 150.371,46 lei, au fost utilizate pentru stingerea creanței creditorului garantat, creanță ulterior preluată de un alt creditor, cesionar, în cadrul programului de plăți realizat conform planului de reorganizare. În aceste condiții, dat fiind că suma de 150.371,46 lei achitată nedatorat de societatea reclamantă cu titlu de TVA nu putea fi efectiv virată către bugetul de stat, aceasta a fost utilizată de către administratorul judiciar pentru stingerea creanței creditorului garantat și, ulterior creditorului care a preluat creanța, în cadrul programului de reorganizare.
Ipoteza dată corespunde prevederilor art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2006. Astfel, creditorul cesionar garantat, succesor cu titlu particular al băncii ce a acordat debitorului în faliment împrumutul ipotecar, a participat la distribuirea TVA achitat nedatorat înaintea vânzării bunurilor valorificate la care se face trimitere în Raportul contestat. Am învederat instanței că acest cuantum se impune a fi virat societății reclamante raportat la obligația lichidatorului de plată cu prioritate a acestei creanței confirmată prin hotărârea pronunțată ca urmare a refuzului adminstratorului judiciar de a-şi îndeplini obligaţiile asumate prin Actul adiţional la Contractul de vânzare-cumpărare. În acest mod, în conformitate cu dispozițiile din Legea nr. 85/2006, creditorul garantat va fi împiedicat să primească mai mult decât i s-ar fi cuvenit, prin beneficierea de distribuiri nejustificate și necuvenite din suma achitată nedatorat de societatea reclamantă cu titlu de TVA.
SOLUȚIA TRIBUNALULUI SIBIU
În acord cu cele susținute de echipa de avocați specializați în drept comercial din Cluj, Tribunalul Sibiu, preluând considerentele dezvoltate în fundamentarea soluției de admitere a contestației și de anulare a raportului și a planului de distribuire, a reținut că, în speță, creanța în sumă de 150.371,46 lei, invocată de societatea reclamantă este o creanță curentă, astfel încât, plata acesteia se impunea a se face conform hotărârii judecătorești din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală, cu consecința plății acesteia potrivit ordinii de distribuire a creanțelor înscrise la masa credală, ordine stabilită de Legea nr. 85/2006, astfel cum eronat s-a procedat prin raportul asupra fondurilor obtinute în procedura insolventei și a planului de distributie partial, întocmite în procedura falimentului debitoarei de lichidatorul judiciar.
În considerarea argumentelor dezvoltate de avocații noștri, s-a admis contestația formulată, judecătorul sindic dispunând anularea raportului asupra fondurilor obținute în procedura insolvenței și a planului de distribuție și obligarea lichidatorul judiciar la refacerea acestora, în sensul distribuirii sumelor rezultate din valorificare după plata către societatea reclamanta-contestatoare a sumei de 150.371,46 lei, cu titlu de creanță curentă, în executarea hotărârii pronunțate ca urmare a refuzului adminstratorului judiciar de a-şi îndeplini obligaţiile asumate prin Actul adiţional la Contractul de vânzare-cumpărare.
Față de soluția instanței de fond, creditorul garantat a formulat recurs, prin care a solicitat instanței respingerea contestației și menținerea raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și a planului de distribuire, în sensul distribuirii sumei către aceasta, în calitate de creditor garantat. În susținerea soluției de admitere a recursului, recurentul creditor a arătat că prima instanță a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii, motivat de faptul că suma de 150.371,46 lei nu este o creanță curentă, ci o creanță născută în perioada de reorganizare a societății debitoare, iar achitarea cu prioritate nu rezultă din considerentele hotărârii pronunțate ca urmare a refuzului adminstratorului judiciar de a-şi îndeplini obligaţiile asumate prin Actul adiţional la Contractul de vânzare-cumpărare.
Recursul creditorului garantat a fost respins, în considerarea argumentelor indicate în cele ce preced, dezvoltate de avocații specializați în drept comercial ai echipei Brisc Legal.