Companiile care nu respectă regulile de concurență pot fi obligate la plata a milioane de euro drept despăgubiri
Comisia Europeană a identificat că prejudiciul suferit la nivelul Uniunii Europene din cauza încălcărilor în materia concurenței se ridică anual la 23 miliarde euro.[1] Începând cu 8 iunie 2017, momentul intrării în vigoare a OUG nr. 39/2017 privind acţiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispoziţiilor legislaţiei în materie de concurenţă, persoanele vătămate prin fapte anticoncurențiale vor putea obține mai ușor despăgubiri bănești.
Ordonanța transpune Directiva 2014/104/UE și introduce atât instrumente de procedură cât și norme de drept material menite să armonizeze reglementarea la nivel european și să faciliteze obținerea de despăgubiri pentru toate persoanele vătămate de practici anticoncurențiale.
Acţiunile în daune pentru încălcări ale regulilor de concurenţă pot fi de tip follow-up–subsecvente unei constatări prealabile a încălcării de către autoritatea de concurenţă şi stand-alone–nu sunt precedate de o constatare a încălcării. Întrucât sarcina probei faptei ilicite și a prejudiciului este simplificată când încălcarea a fost deja constatată, părțile vor iniția de obicei acțiuni în despăgubire de tip follow-up.
Cine poate introduce acțiunea?
Acțiunea poate fi introdusă de orice persoană care a suferit un prejudiciu cauzat de o încălcare a legislației de concurență. Aceștia pot fi cumpărători direcți (au achiziționat produse sau servicii direct de la autorul încălcării) sau indirecți (au achiziționat produse sau servicii de la un cumpărător direct) ai autorului încălcării. Astfel, orice companie sau consumator ce a achiziționat serviciile sau produsele provenite de la autorul unei fapte anticoncurențiale comise nivel național sau european este potențial beneficiar de despăgubiri. Ordonanța recunoaște calitatea procesuală inclusiv a celor care au achiziționat astfel de drepturi litigioase.
Coparticipare procesuală. Mai multe persoane prejudiciate prin aceeași faptă anticoncurențială se pot grupa pentru a introduce o acțiune în despăgubire. De altfel, o astfel de initiațitivă este de dorit pentru a dispersa costurile și riscurile litigiului.
Acțiuni colective. Deocamdată, la nivel național nu a fost adoptat cadrul legislativ pentru inițierea de acțiuni colective în domeniul concurenței. Necesitatea lor este evidentă în cazul pagubelor ocazionale, de valoare relativ mică, suferite de întreprinderi mai mici și consumatori. La nivel european se fac eforturi pentru implementarea de către fiecare stat membru a mecanismelor de acțiune colectivă în despăgubire.
Cumpărătorii de drepturi litigioase. Ordonanța permite entităților specializate achiziția de drepturi litigioase de la cei prejudiciați, cumpărători direcți și indirecți, în vederea obținerii de despăgubiri în nume propriu. Astfel de entități dețin expertiza necesară, pot finanța acțiunile litigioase și pot prelua riscul și costurile ridicate ale litigiului, fiind susținute de investitori privați ce dețin resursele financiare necesare.
Instrumente din ordonanță ce facilitează accesul la despăgubire:
- persoanele prejudiciate vor avea acces mai ușor la probe dată fiind competența instanței de a solicita divulgarea acestora de la cel care a săvârșit fapta anticoncurențială, de la un terț sau de la Consiliul Concurenței. Instanța poate sancționa companiile care refuză prezentarea probelor cu amendă între 0,1 și 1% din cifra de afaceri realizată în anul anterior;
- fapta ilicită a încălcării nu mai trebuie probată când există o decizie definitivă a Consiliului Concurenței, a instanțelor de judecată sau a Comisiei Europene ce constată nerespectarea regulilor de concurență;
- se instituie o prezumție simplă că încălcările sub forma unor carteluri provoacă prejudicii și că, în anumite condiții, o parte din supraprețul determinat din încălcare a fost transferat în sarcina cumpărătorului indirect;
- dreptul la despăgubire se prescrie în 5 ani de la cunoașterea autorului, prejudiciului și a circumstanței că fapta constituie o încălcare a regulilor de concurență. Termenul de 5 ani nu curge pe perioada procedurilor de investigare și sancționare a încălcării;
- companiile vinovate vor răspunde în solidar pentru prejudicial cauzat iar, astfel, partea prejudiciată poate solicita toate despăgubirile de la oricare dintre vinovați;
- beneficiarii de clemență sau cei care au încheiat diferite înțelegeri cu autoritatea de concurență nu sunt excluși de la angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate.
În ce constă despăgubirea?
Ordonanța permite despăgubirea integrală a prejudiciului suferit și include pierderea efectivă (diferența determinată de creșterea prețului sau imposibilitatea micșorării prețului ca urmare a practicii anticoncurențiale – studiile estimează un suprapreț de 18-22 %), profitul de care este lipsită persoana prejudiciată (pierderea suferită ca urmare a reducerii vânzărilor), precum şi plata dobânzii de la momentul producerii prejudiciului până la plata efectivă.
În jurisprudența europeană formată anterior adoptării Directivei 2014/104/UE se identifică aprox. 60 cazuri[2] în care au fost intentate acțiuni în despăgubire pentru încălcări de concurență: Italia, 2003, aprox. 2 mil. Euro în Albacom S.p.A. și alții v. Telecom Italia; Germania, 2004, aprox. 10 mil. Euro + dobândă pentru abuz de poziție dominantă constând în refuzul de a acorda accees la rețeaua de electricitate; Germania, 2007, aprox. 40 mil. Euro pentru abuz de poziție dominantă constând în practicarea unui preț peste cel impus de autoritatea pentru telecomunicații; Danemarca, 2009, aprox. 10 mil. Euro în Forbruger-Kontakt a-s v. Post Danmark A/S pentru abuz de poziție dominantă constând în aplicarea de condiții tarifare diferite la prestații echivalente.
Jurisprudența națională. Curtea de Apel București, într-o acțiune de tip follow-on, a obligat Poșta Română la plata a aprox. 4 mil. lei despăgubiri ca urmare a faptei ilicite sancționate prin Decizia Consiliului Concurenței nr. 52/2010.
Entități specializate precum Cartel Damages Claims au obținut despăgubiri de zeci de milioane de euro (sumele exacte sunt confidențiale) în calitate de cumpărători de drepturi litigioase prin încheierea de tranzacții extrajudiciare cu autorii încălcărilor în Germania sau Olanda (urmare a Deciziei COMP/38.695 privind cartelul de pe piața cloratului de potasiu sau Deciziei COMP/39181 privind cartelul de pe piața de parafină industrială).
Aplicarea în timp. Prevederile de drept material din ordonanță se vor aplica doar încălcărilor ulterioare intrării în vigoare. În practică, efectele noilor prevederi nu vor fi resimțite în primii ani întrucât, de obicei, există o perioadă destul de îndelungată de timp între inițierea încălcării și descoperirea ei. Prevederile de procedură se vor aplica tuturor acțiunilor în despăgubire nou introduse.
Concluzii. Până când prevederile de drept material vor deveni efectiv aplicabile se impune rafinarea cadrului legislativ auxiliar (acțiuni colective, estimarea prejudiciului) și specializarea instanțelor. Ulterior, am putea asista la un număr mai mare de acțiuni introduse pe rolul instanțelor prin care cei prejudiciați, companii sau asociații de consumatori, urmăresc obținerea de despăgubiri de la cei vinovați de practici anticoncurențiale. Similar, în piață ar putea să intervină entități specializate în achiziționarea totală sau parțială a drepturilor litigioase, în scopul obținerii de profit.
[1] https://ec.europa.eu/competition/antitrust/actionsdamages/summary_impact_assessment_en.pdf
[2] https://ec.europa.eu/competition/antitrust/actionsdamages/comparative_report_clean_en.pdf
Materialul a fost publicat inițial pe platforma profit.ro.