Studiu de caz – admiterea contestației la legea electorala
Obiectul atins
Instanțele de judecată de la nivelul Municipiului Cluj-Napoca au admis contestația formulată de un candidat independent pentru postul de primar al unei localități învecinate, au anulat hotărârea de invalidare emisă de Biroul Electoral de Circumscripție Comunală (B.E.C.C.) și au dispus admiterea candidaturii petentului la funcția de primar.
Prezentarea situației de fapt
În fapt, printr-o hotărâre a B.E.C.C. s-a dispus respingerea candidaturii reclamantului drept candidat independent pentru funcția de primar, în cadrul alegerilor locale organizate în data de 27 septembrie 2020. În motivarea deciziei luate, Biroul Electoral a invocat neîndeplinirea condițiilor de a candida, respectiv „a existenței interdicției de a ocupa o funcție publică pentru o perioadă de 3 ani, respectiv 16.05.2019-16.05.2022, aplicată candidatului în mod definitiv prin Decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru existența unui caz de incompatibilitate.” Această decizie a ICCJ a fost emisă ca urmare a constatării făcute de Agenția Națională de Integritate, raportat la faptul că pe o perioadă de câteva luni de zile, din mandatul de primar al aceleiași localități, ce l-a exercitat reclamantul între anii 2012-2016, acesta a deținut simultan funcției de primar și diferite funcții de execuție la mai multe societăți comerciale.
Ca urmare a acestei situații, candidatul a apelat la avocații Brisc Legal specializați în legile electorale, în vederea apărării în justiție a drepturilor sale legitime. Astfel, prin intermediul procedurii speciale a contestației reglementate de art. 54 din Legea nr. 115/2015, s-a solicitat Judecătoriei Cluj-Napoca anularea hotărârii de respingere a candidaturii, emisă de B.E.C.C.
Prezentarea soluției de instanță
Instanța de judecată a stabilit că acel considerent privitor la existența unei interdicții de a candida pentru o perioadă de 3 ani, începând cu anul 2019, reținut de către biroul electoral, este eronat, rezultând din interpretarea subiectivă și necoroborată a textelor de lege incidente în materie.
În acest sens, prevederile art. 25, alin. 2 din Legea nr. 176/2010, stipulează că „persoana […] față de care s-a constatat […] starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau demnitate publică ce face obiectul prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului.” Astfel, raportat la aceste prevederi, demnitatea publică de primar, vizată de candidatura reclamantului, este exceptată în mod expres de la sancțiunea decăderii, sancțiune ce privește oricum dreptul de a exercita această funcție, iar nu dreptul de a candida, care este prealabil exercitării propriu-zise a demnității publice.
Totodată, biroul electoral a reținut în mod eronat că prin Decizia ICCJ privitoare la candidat, i s-ar fi aplicat acestuia interdicția de a ocupa o funcție publică pentru o perioadă de 3 ani, respectiv 2019-2022, deoarece obiectul dosarului respectiv nu are legătură cu aplicarea decăderii din dreptul de a fi ales. Mai mult decât atât, deși prin decizia Înaltei Curți s-a stabilit că în perioada exercitării mandatului de primar între anii 2012-2016, reclamantul a fost în incompatibilitate, această stare a încetat odată cu ajungerea la termen a mandatului, în anul 2016, sancțiunile prevăzute de lege pentru incompatibilitate nemaiputând fi aplicate.
Prin urmare, o interpretare contrară, de tipul celei în care interdicția în cazul reclamantului ar opera începând cu anul 2019 și ar fundamenta respingerea candidaturii sale, deturnează voința legiuitorului, care arată neechivoc faptul că sancțiunea dispusă ca urmare a constatării situației de incompatibilitate poate fi aplicată doar pentru mandatul în care există această stare.
Mai mult decât atât, contrar aprecierilor subiective ale biroului electoral, instanța a stabilit că termenul de 3 ani prevăzut de art. 25, alin. 2 din Legea nr. 176/2010 începe să curgă de la data încetării mandatului prin ajungerea la termen, respectiv anul 2016, iar nu de la data rămânerii definitive a Deciziei din 2018 ICCJ.
Suplimentar, instanța a constatat intervenirea prescripției răspunderii derivate din incidența stării de incompatibilitate, reglementată de art. 25, alin. 5 din Legea nr. 176/2010, dat fiind faptul că A.N.I. a emis raportul de constatare ulterior încetării stării de incompatibilitate a reclamantului și nici una din hotărârile judecătorești pronunțate în legătură cu acest raport nu i-au cenzurat exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau orice alte funcții publice. Raportat la faptul că starea de incompatibilitate a încetat în luna octombrie a anului 2013, termenul de prescripție de 3 ani de la data săvârșirii faptelor, s-a împlinit cel mai târziu la data de 18 octombrie 2016 și si prin urmare sancțiunea de decădere din dreptul de a candida nu mai poate opera pentru o funcție de ales local în anul 2020. În concluzie, Judecătoria Cluj-Napoca a admis contestația formulată de reclamant, a anulat Hotărârea B.E.C.C. și a dispus admiterea candidaturii acestuia la funcția de primar, cu toate că persoana în cauză avea o decizie definitivă de incompatibilitate și biroul electoral de circumscripție îi respinsese candidatura. Împotriva acestei hotărâri, biroul electoral a formulat calea de atac a apelului, iar ca urmare a judecării acestuia, Tribunalul Cluj a menținut dispozițiile din sentința primei instanțe.