Secția civilă din cadrul Tribunalului Maramureș a respins acțiunea în pretenții formulată de un fost angajat cu poziția de șofer al unei societăți de transport internațional de marfă prin intermediul căreia a solicitat drepturi derivate din contractul de muncă reprezentând diferența de diurnă pe care fostul salariat considera că societatea pârâta o datora.
Reclamantul a susținut că potrivit contractului individual de muncă și actului adițional, ar fi avut dreptul la o diurnă de 80 Euro/zi pentru deplasările în străinătate, dar instanța a concluzionat că această pretenție nu este întemeiată, societatea demonstrând că a achitat o diurnă ce a depășit minimul convenit prin contract. Contractul individual de muncă menționa că diurna se stabilește între 35 și 80 Euro/zi, ulterior fiind modificată în sensul stipulării unui minim de 65 euro pe zi.
În ceea ce privește diferența de 15 Euro/zi solicitată de reclamant, instanța a considerat că aceasta nu are fundament, deoarece deși, potrivit art. 272 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, în ipoteza dată pârâta, prin avocații Brisc Legal specializați în conflicte de dreptul muncii, a dovedit că a achitat diurna conform contractului și actelor adiționale, astfel că reclamantului îi revenea obligația de a dovedi temeinicia pretenției reprezentând diferență de diurnă.
Argumentele prezentate de către avocații specializați în litigii de dreptul muncii
Reclamantul a susținut că a primit doar parțial îndemnizația de delegare (diurna) și a solicitat achitarea în integralitate a restanțelor financiare.
Legislația în vigoare stabilește în sarcina angajatorilor obligația de a acorda salariaților care desfășoară activitate transnațională o sumă de bani, denumită diurnă ori indemnizația de delegare/detașare transnațională. Această sumă de bani are rolul de a compensa inconvenientele cauzate de delegarea/detașarea transnațională, care constau în îndepărtarea salariatului din mediul său obișnuit. Diurna nu este plătită ca rambursare a cheltuielilor specifice de deplasare ci suplimentar față de acestea.
Conform prevederilor contractului individual de muncă indemnizația zilnică de delegare pentru deplasarea în străinătate era de minim 65 euro/zi, reclamantul solicitând o diferență de 15 Euro/zi pentru întreaga perioada în care a efectuat transport internațional în favoarea pârâtei.