RELEVANȚA CAZULUI

Dreptul muncii reprezintă un ansamblu de norme juridice cu un obiect specific de reglementare, relațiile sociale de muncă. Normele pe care un salariat le poate încălca sunt fie cele legale, dispozițiile din regulamentul intern, dispozițiile din contractul individual de muncă, dispozițiile din contractul colectiv de muncă, ordinele si dispozițiile conducătorilor ierarhici.

Unul dintre aspectele care prezintă dificultate pentru angajatori în spețele de dreptul muncii este faptul că sarcina probei revine acestora. Astfel, sarcina probei revine angajatorului atât în ipoteza în care acesta își expune propriile pretenții față de salariat, cât și în ipoteza în care salariatul pretinde cauzarea unui prejudiciu în dauna sa de către angajator.

Deși există o înclinație înspre absolvirea de răspundere a salariatului derivată din poziția sa de vulnerabilitate față de angajator, profesionalizarea relațiilor de muncă și standardul înalt de protecție ce trebuie asigurat salariatului, determină o responsabilizare corelativă a angajatului cu efectul deschiderii judecătorilor înspre angajarea răspunderii acestora când condițiile sunt întrunite și clar dovedite.

SINTEZA STĂRII DE FAPT

În fapt, societatea reclamantă reprezentată de echipa de avocați Brisc Legal are ca obiect de activitate efectuarea transportului național și internațional de mărfuri.

Fostul salariat a activat în cadrul societății reclamante în calitate de șofer profesionist.

Prin acțiunea formulată, societatea angajatoare l-a chemat în judecată pe fostul salariat, solicitând obligarea acestuia la plata sumei reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a neexecutării corespunzătoare a sarcinilor de serviciu, reprezentând contravaloarea combustibilului şi a taxelor de drum aferente transportului efectuat de fostul salariat. Neîndeplinirea sarcinilor de serviciu a constat în refuzul nejustificat al salariatului de a continua deplasarea înspre Danemarca, ţara de destinaţie unde urmau să se realizeze activități de transport, conform indicaţiilor primite de la coordonatorul de transport.

PREZENTAREA ȘI SUSȚINEREA CAZULUI

DERULAREA CAZULUI ÎN FAȚA PRIMEI INSTANȚE

În motivarea acțiunii societatea reclamantă a arătat că între aceasta și fostul salariat a fost încheiat contractul individual de muncă prin care salariatul a fost angajat în funcţia de şofer autocamion/maşină de mare tonaj. Acesta şi-a început efectiv activitatea la începutul anului 2019, relațiile de muncă decurgând normal, societatea angajatoarea respectând întocmai toate drepturile salariatului conform contractului individual de muncă și al legii. Ulterior, societatea reclamantă a decis desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, având în vedere că salariatul înregistrase 22 zile absenţe.

În perioada în care contractul individual de muncă era în ființă, salariatul era responsabil cu deplasarea din Municipiul Zalău, România în Danemarca, urmând ca în ţara de destinaţie să desfăşoare activităţi de transport specifice, atribuţie de serviciu ce îi revenea salariatului potrivit fişei postului şi dispoziţiilor primite de la angajator şi coordonatorul de transport. Salariatul nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute în contractul individual de muncă şi fişa postului, respectiv a refuzat în mod explicit să continue deplasarea înspre Danemarca, ţara de destinaţie, conform indicaţiilor primite de la coordonatorul de transport, întorcându-se în România.

Acțiunea societății a fost întemeiată pe dispozițiile articolului 254 din Codul Muncii care reglementează răspunderea patrimonială a salariatului. În fața primei instanțe au fost prezentate pe larg toate condițiile răspunderii patrimoniale și motivele pentru care acestea sunt îndeplinite. 

Societatea reclamantă a arătat că neexecutarea este reprezentată de refuzul explicit al pârâtului de a continua deplasarea înspre Danemarca, ţara de destinaţie, conform indicaţiilor primite de la coordonatorul de transport. S-a învederat instanței că fapta a fost săvârșită cu vinovăţie, materializată în poziţia subiectivă a salariatului de a nu a curs indicațiilor primite de la superiorul său. Prejudiciul a fost estimat de către societatea reclamantă la contravaloarea combustibilului şi a taxelor de drum aferente transportului efectuat de salariat, fiind dovedit și raportul de cauzalitate dintre neexecutarea obligaţiilor de către salariat şi prejudiciu produs angajatorului.

Cu toate că în fața primei instanțe s-au depus toate înscrisurile din care rezultă traseul salariatului, instanța a dispus în sarcina societății reclamante depunerea la dosarul cauzei a deciziei de delegare emisă de conducătorul unității prin completarea ordinului de deplasare, a datelor persoanei care urmează să efectueze deplasarea: funcția, sarcina de îndeplinit pe perioada delegației, locul și durata ei.

Deși societatea reclamantă a arătat instanței că întocmirea ordinelor de deplasare finalizată de către șofer la întoarcerea din cursă, moment la care și trebuiau predate completate, iar salariatul nu a procedat la predarea acestora, instanța a apreciat că probele depuse de societatea reclamantă nu sunt suficiente pentru stabilirea traseului salariatului. Mai mult, s-a învederat instanței de fond că deşi salariatul se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, la momentul neexecutării contractuale, nu efectua, în concret, un transport de marfă în sensul dispoziţiilor legale aplicabile, motiv pentru care toate susţinerile salariatului privind existența documentul de transport CMR/ a scrisorii de trăsură precum şi a ordinului de deplasare sunt nefondate.

SOLUȚIA INSTANȚEI DE FOND

Instanța a respins acțiunea formulată de societatea reclamantă, apreciind că înscrisurile depuse la dosar nu dovedesc activitățile de transport pe care fostul salariat le avea de îndeplinit în țara de destinație.

SUSȚINEREA CAZULUI ÎN FAȚA INSTANȚEI DE APEL

Față de hotărârea primei instanțe, societatea reclamantă reprezentată de avocații de dreptul muncii a formulat apel, prin care a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței apelate ca nelegală şi netemeinică şi urmare a rejudecării, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Avocații Brisc Legal au criticat sentința primei instanțe, demonstrând instanței de apel îndeplinirea tuturor condițiilor privind angajarea răspunderii patrimoniale a fostului salariat, insistând asupra aspectului că deşi salariatul se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, la momentul neexecutării contractuale nu efectua, în concret, un transport de marfă în sensul dispoziţiilor legale aplicabile, motiv pentru care toate susţinerile instanţei de fond și ale salariatului cu privire la existența CMR / a scrisorii de trăsură precum şi a ordinului de deplasare sunt neîntemeiate, nefiind aplicabile speței.

Curtea de Apel Cluj a preluat argumentele dezvoltate de avocații de dreptul muncii și a constatat caracterul nelegal al conduitei salariatului de a refuza continuarea deplasării spre Danemarca, chiar şi în contextul unor neînţelegeri dintre părţi.  Instanța, în acord cu poziția avocaților, a reținut că atât timp cât  salariatul deţinea calitatea de angajat al societății reclamante, calitate care nu a încetat cu ocazia respectivelor neînţelegeri, salariatul avea obligaţia de a îndeplini în continuare atribuţiile care îi revin, inclusiv obligaţia de a se conforma solicitărilor angajatorului de a continua efectuarea cursei până la destinaţia din Danemarca. Existenţa unor nemulţumiri ale salariatului nu îl îndreptăţeau să refuze îndeplinirea sarcinilor de serviciu cât timp raporturile de muncă dintre părţi nu încetaseră. Astfel, au fost înlăturate toate criticile fostului salariat referitoare la evaluarea prejudiciului, valoarea probatorie a înscrisurilor depuse la dosar de către societatea reclamantă și la justificarea refuzului de a-și îndeplini sarcinile de serviciu pe fondul unor neînțelegeri anterioare cu angajatorul.

SOLUȚIA INSTANȚEI DE APEL

În acord cu argumentele elaborate de echipa de avocați Brisc Legal, specializată în spețe de dreptul muncii, instanța de apel a admis apelul formulat, și a schimbat în tot hotărârea primei instanțe în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. În acest sens, instanța l-a obligat pe fostul salariat la plata către societatea angajatoare a prejudiciului constând în contravaloarea combustibilului și a taxelor de drum aferente transportului efectuat de fostul salariat.

EXECUTAREA SILITĂ A SALARIATULUI

Echipa Brisc Legal, avocați Cluj specializați în executare silită, au acordat asistență juridică societății reclamante și în etapa executării silite. Astfel, în considerarea aspectului că fostul salariat nu s-a conformat dispozițiilor instanței de apel, s-au efectuat în continuare demersurile privind executarea silită a sumei datorate de fostul salariat societății, angajatorul recuperându-și în integralitate prejudiciul.