Într-o hotărâre recentă pronunțată de Tribunalul Bihor, instanța a stabilit că încălcarea obligației asumate de un transportator de a nu contacta partenerii comerciali ai beneficiarului (casei de expediții) atrage răspunderea contractuală fiind astfel incidentă clauza penală stabilită de părțile contractului de transport. Speța evidențiază importanța protejării portofoliului de clienți în domeniul transporturilor rutiere și forța juridică a clauzelor de non-concurență.
Starea de fapt: Deturnarea partenerului comercial și încălcarea clauzei de non-contact
Între cele două societăți comerciale s-a derulat o relație de colaborare pe termen lung, în cadrul căreia reclamanta (o casă de expediții/transportator) a subcontractat către pârâtă diverse comenzi de transport rutier de marfă. Fiecare comandă de transport, însușită prin semnătură și ștampilă, conținea o clauză de protecție strictă: interdicția transportatorului subcontractat de a contacta partenerii beneficiarului (expeditori sau destinatari) pe o perioadă de 2 ani de la acceptarea comenzii.
Nerespectarea acestei obligații era sancționată prin convenția părților cu o penalitate de 50.000 Euro. Beneficiarul final al transporturilor realizate era o societate comercială cu care reclamanta avea o cifră de afaceri considerabilă.
Începând cu anul 2023, pârâta a ignorat interdicția contractuală și a stabilit un contact direct cu acest partener strategic al reclamantei. Din probele administrate a rezultat că un angajat al pârâtei a inițiat colaborarea directă, propunând oferte de transport care au dus la preluarea a aproximativ 90% din volumul de comenzi pe care beneficiarul final le plasa anterior către reclamantă. Deși pârâta a susținut că inițiativa a aparținut clientului, instanța a reținut că realitatea a fost inversă și că, oricum, obligația asumată interzicea orice formă de colaborare directă ce ar genera concurență neloială.
Textele de lege incidente: Redarea integrală a normelor aplicabile
Soluționarea cauzei a avut la bază următoarele dispoziții din Codul Civil și legislația specială:
- Art. 1.270 alin. (1) Cod Civil (Forța obligatorie): „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.”
- Art. 1.350 Cod Civil (Răspunderea contractuală):
- „(1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.
- (2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.”
- Art. 1.530 Cod Civil (Dreptul la daune-interese): „Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.”
- Art. 1538: Clauza penală:
- „(1)Clauza penală este aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale.
- (2)În caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silită în natură a obligaţiei principale, fie clauza penală.
- (3)Debitorul nu se poate libera oferind despăgubirea convenită.
- (4)Creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ţinut să dovedească vreun prejudiciu.”
Motivele pentru care a fost admisă cererea de chemare în judecată
Plecând de la argumentele dezvoltate de avocații din cadrul Brisc Legal ce au asistat reclamanta, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată, bazându-se pe următoarele argumente juridice esențiale:
- Existența și valabilitatea clauzei penale: Părțile au convenit în mod liber, prin contractele-comandă, o evaluare anticipată a prejudiciului (clauza penală) la suma de 50.000 Euro pentru ipoteza contactării directe a clienților. Această sumă a fost considerată rezonabilă în raport cu cifra de afaceri pierdută de reclamantă.
- Dovada încălcării obligației de a nu face: Prin declarațiile martorilor și istoricul serviciilor prestate determinate pe baza fișelor partener, s-a demonstrat „fără dubiu” că pârâta a contactat partenerul reclamantei și a început să presteze servicii direct pentru acesta, încălcând termenul de interdicție de 2 ani.
- Irelevanța inițiativei contactului: Judecătorul a clarificat că, indiferent dacă prima interacțiune a aparținut pârâtei sau clientului, obligația de a nu contacta partenerii implică, în esență, interdicția de a colabora cu aceștia. Scopul clauzei este prevenirea concurenței neloiale prin exploatarea informațiilor comerciale obținute în cadrul parteneriatului inițial.
- Repararea integrală a prejudiciului: Instanța a dispus nu doar plata penalității contractuale, ci și actualizarea acesteia cu indicele de inflație și plata dobânzii legale penalizatoare. S-a reținut că actualizarea reprezintă pierderea efectivă (damnum emergens), în timp ce dobânda reprezintă beneficiul nerealizat (lucrum cessans), cumulul lor fiind necesar pentru o reparație integrală.
În final, pârâta a fost obligată la plata sumei de 50.000 Euro (echivalent în lei), la care se adaugă dobânzile aferente și cheltuieli de judecată.
Ați fost implicat într-un litigiu comercial privind nerespectarea clauzelor contractuale? Suntem aici să vă ajutăm cu analiza contractelor și reprezentare juridică de specialitate. Doriți să programăm o consultanță pentru a analiza validitatea clauzelor de neconcurență din contractele dumneavoastră?