Starea de fapt relevantă în cauză
Curtea de Apel, analizând apelul formulat împotriva sentinței judecătorului-sindic, a avut de soluționat excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, invocată de fostul administrator al debitoarei, precum și fondul cererii de atragere a răspunderii în temeiul art. 169 alin. (1) lit. a) și d) din Legea 85/2014.
În speță, debitoarea se afla în procedura simplificată a insolvenței, deschisă în cursul anului 2023, la cererea creditorului bugetar. În urma raportului de activitate și a documentelor financiar-contabile analizate, s-a constatat că fostul administrator a efectuat retrageri de numerar substanțiale fără justificare, în paralel cu neachitarea obligațiilor fiscale stabilite prin decizii de impunere definitive.
De asemenea, administratorul nu a depus situațiile financiare anuale, nu a asigurat ținerea contabilității conform legii și a operat înregistrări contabile contradictorii, omițând rectificarea bilanțului. Organele fiscale și instanțele de contencios fiscal au calificat aceste retrageri drept dividende , stabilind în sarcina societății o creanță fiscală suplimentară cu tilu de impozit pe dividende și accesorii.
În lipsa unor documente justificative și a unor explicații credibile și având în vedere cumulul obligațiilor administratorului, instanța a reținut existența faptelor ilicite și legătura de cauzalitate cu starea de insolvență, confirmând răspunderea personală a pârâtei.
Textele de lege incidente
Art. 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență
„La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; […]
d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se prezumă. Prezumţia este relativă.”
Art. 170 din Legea nr. 85/2014
„Prescripţia începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a contribuit la apariţia stării de insolvenţă, dar nu mai târziu de data publicării în BPI a raportului administratorului judiciar/lichidatorului judiciar prevăzut de art. 58 alin. (1) lit. b) sau, după caz, art. 64 lit. a).”
Art. 73 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile
„Administratorii răspund solidar faţă de societate pentru:
c) existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere;
[…]
(2) Administratorii răspund faţă de societate pentru prejudiciile cauzate prin faptele lor săvârşite cu încălcarea îndatoririlor lor legale.”
Art. 10 și art. 32 din Legea nr. 82/1991 – Legea contabilității
„Art. 10 – Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective.”
„Art. 32 alin. (2) – Situaţiile financiare anuale se depun la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice în termenul prevăzut de lege.”
Motivele respingerii excepției prescripției extinctive
Instanța a reținut că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 170 din Legea nr. 85/2014 nu putea începe să curgă înainte de deschiderea procedurii insolvenței.
Astfel, teza apelantei, potrivit căreia prescripția ar fi început la data finalizării controlului fiscal din 2020, a fost respinsă. Curtea a arătat că dreptul la acțiune pentru atragerea răspunderii se naște cel mai devreme odată cu deschiderea procedurii insolvenței.
Cum acțiunea a fost introdusă la un an de la deschiderea procedurii insolvenței, termenul de prescripție nu era împlinit, excepția fiind corect respinsă la fond de judecătorul-sindic.
Îndeplinirea condițiilor pentru atragerea răspunderii administratorului
1. Folosirea bunurilor societății în interes personal (art. 169 alin. 1 lit. a) L85/2014)
Retragerile succesive de numerar au fost efectuate fără justificare contabilă.
Lipsa explicațiilor credibile despre maniera efectivă de recuperare a creanțelor debitorilor diverși și omiterea oricărui demers concret pentru a readuce în patrimoniul societății sumele evidențiate în conturile contabile fundamentează concluzia că respectivele fonduri au fost folosite în interesul pârâtei ori al unor persoane neidentificate.
2. Nerespectarea obligațiilor contabile (art. 169 alin. 1 lit. d) L85/2014)
Administratorul nu a depus bilanțuri corect întocmite, nu a rectificat erorile contabile și nu a justificat retragerile operate.
În plus, organele fiscale au calificat retragerile drept dividende ascunse, ceea ce dovedește intenția de a eluda obligațiile fiscale.
În baza prezumției legale de culpă și cauzalitate, sarcina probei revenea administratorului. Cum acesta nu a prezentat probe credibile, răspunderea a fost reținută pe deplin.
3. Legătura de cauzalitate și prejudiciul
Retragerile nejustificate și lipsa evidenței contabile conforme au determinat apariția și agravarea stării de insolvență. Creditorul bugetar a înregistrat prejudiciul reprezentat de creanță fiscală nerecuperată.
Curtea a stabilit o legătură directă între faptele administratorului și incapacitatea de plată a debitoarei, confirmând vinovăția acestuia.
Concluzie
Curtea a respins apelul administratorului și a confirmat hotărârea judecătorului-sindic de a-l obliga personal la acoperirea pasivului debitoarei.
Hotărârea se înscrie într-o jurisprudență constantă privind atragerea răspunderii administratorilor în insolvență, cu aplicarea strictă a art. 169 alin. (1) lit. a și d din Legea nr. 85/2014, subliniind importanța respectării obligațiilor contabile și interdicția folosirii patrimoniului societății în interes propriu. Administratorii societăților aflate în pragul insolvenței trebuie să anticipeze și să înțeleagă riscurile atragerii răspunderii patrimoniale pe durata procedurii, fiind imperativă ținerea corectă a contabilității societății și chiar clarificarea anumitor aspecte anterior intrării în insolvență.