Context și stare de fapt pentru formularea acțiunii de atragere a răspunderii
Prin Încheiere civilă, Tribunalul Specializat Cluj a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată față de debitoare.
Tabelul definitiv al creanțelor, publicat în BPI a inclus și creanța Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice (DGRFP) Cluj-Napoca.
În cadrul procedurii, lichidatorul judiciar nu a identificat transferuri patrimoniale suspecte în ultimii doi ani anteriori deschiderii insolvenței. Prin raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la starea de insolvenţă lichidatorul judiciar a concluzionat că ajungerea societăţii în stare de insolvenţă se datorează unor cauze externe și obiective. Cu toate acestea, DGRFP Cluj-Napoca a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator statutar, în temeiul art. 169 alin. (1) lit. a), c) și d) din Legea nr. 85/2014.
Temeiul creanței creditorului fiscal a fost reprezentat de o decizie de impunere emisă în baza unui raport de inspecție fiscală prin care s-a reținut în sarcina societății debitoare o sumă stabilită suplimentar, cu titlu de taxă pe valoare adaugată, decizie care nu a fost contestată judiciar. Suma a fost determinată de organele fiscale în contextul în care societatea era declarată și înregistrată drept plătitoare de TVA, deși aceasta nu atinse plafonul în acest sens, iar administratorul se afla într-o eroare în acest sens, crezând că este neînregistrată în scop de TVA. Societatea a fost preluată după o perioadă de inactivitate și, plecând de la eroarea în care se afla administratorul statutar, contabilitatea și declarațiile trimestriale erau depuse în modalitatea specifică unei societăți neplătitoare de TVA.
Temeiul juridic al cererii de angajare a răspunderii patrimoniale– Art. 169 din Legea nr. 85/2014
Potrivit art. 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență: „La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, fără să depășească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
(…)
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu se prezumă. Prezumția este relativă.”
Argumentele creditorului fiscal
DGRFP Cluj-Napoca a susținut că administratorul statutar ar fi:
- utilizat bunurile societății în interes personal (art. 169 lit. a);
- continuat activitatea societății, deși aceasta genera pierderi (art. 169 lit. c);
- încălcat obligațiile de ținere a contabilității (art. 169 lit. d).
De asemenea, reclamanta a invocat faptul că societatea a omis declararea și plata TVA, conform constatărilor din raportul fiscal și art. 324 alin. (10) Cod fiscal.
Analiza instanței – Condițiile atragerii răspunderii patrimoniale
1. Folosirea bunurilor societății în interes personal (art. 169 lit. a)
- Ce cere legea: dovada clară că bunurile societății au fost folosite în folos personal.
- Constatarea instanței: simpla neplată a datoriilor fiscale nu echivalează cu folosirea în interes personal. Lichidatorul nu a identificat transferuri patrimoniale suspecte.
- Concluzie: condiția nu este îndeplinită.
2. Continuarea activității în interes personal (art. 169 lit. c)
- Ce cere legea: dovada că administratorul a continuat activitatea societății în pierdere pentru un interes propriu.
- Constatarea instanței: deși societatea a înregistrat pierderi, nu există dovezi privind obținerea de beneficii personale (dividende, înstrăinări sau alte avantaje).
- Concluzie: condiția nu este îndeplinită.
3. Neținerea contabilității conform legii (art. 169 lit. d)
- Ce cere legea: dovada că registrele contabile nu au fost ținute conform Legii nr. 82/1991 sau că documentele au fost falsificate/ascunse.
- Constatarea instanței: bilanțurile și balanțele au fost depuse, lichidatorul nu a raportat nereguli, iar simpla omisiune fiscală (nedepunerea TVA) nu echivalează cu o contabilitate fictivă.
- Concluzie: condiția nu este îndeplinită.
Judecătorul sindic a subliniat că neplata TVA, deși imputabilă fiscal societății, nu poate fi automat reținută ca faptă ilicită personală a administratorului în lipsa probării intenției frauduloase.
Judecătorul sindic a respins cererea DGRFP Cluj-Napoca, reținând că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 169 alin. (1) lit. a), c) și d) din Legea nr. 85/2014.
- Nu s-a dovedit folosirea bunurilor societății în interes personal;
- Nu s-a probat continuarea activității în interes personal;
- Contabilitatea a fost ținută conform legii.
Parcurge articolul despre antrenarea răspunderii administratorilor sau persoanelor care au contribuit la starea de insolvență.