Atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului – condițiile îndeplinite în insolvență

Starea de fapt

Prin încheiere, Tribunalul Specializat Cluj a deschis procedura insolvenței împotriva debitoarei [numele societății], în formă simplificată.

Ulterior, practicianul în insolvență desemnat în dosar a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari pentru o valoare a datoriilor de peste 500.000 lei, în temeiul art. 169 alin. (1) lit. a), d) din Legea nr. 85/2014, motivând că faptele administratorului au determinat starea de insolvență și au prejudiciat creditorii.

Analiza raportului cauzal, coroborată cu documentele contabile și cu constatările raportului de inspecție fiscală, a relevat că administratorul a utilizat activele societății în interes personal, a dispus continuarea activității în condiții vădit păguboase și nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, prejudiciind astfel creditorii societății.

Textele legale incidente

Art. 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014

„La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, fără să depășească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; […] d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu se prezumă. Prezumția este relativă.”

Art. 169 alin. (4) din Legea nr. 85/2014

„În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-au exercitat mandatul ori în care au deținut poziția în care au contribuit la starea de insolvență.”

Art. 71 alin. (3) și art. 73 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990

Art. 71 alin. (3): „Administratorul care, fără drept, își substituie altă persoană răspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societății.”

Art. 73 alin. (1) lit. c): „Administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru: c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.”

Art. 10 din Legea nr. 82/1991 (Legea contabilității)

„Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.”

Art. 5 pct. 29 din Legea nr. 85/2014 (definiția insolvenței)

„Insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.”

Notă jurisprudențială (RIL): Prin Decizia ÎCCJ nr. 14/27.06.2022, s-a statuat că, în interpretarea art. 169 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 85/2014, nepredarea documentelor contabile, după notificare, presupune relativ întrunirea tuturor condițiilor necesare atragerii răspunderii patrimoniale pentru fapta prevăzută de lit. d).

Analiza instanței – De ce sunt îndeplinite condițiile art. 169 lit. a) și d)

Art. 169 lit. d) – neținerea contabilității conform legii / nepredarea documentelor contabile

• Faptele reținute: pârâta de rând 1 (administrator statutar la data deschiderii) nu a răspuns solicitărilor practicianului, nu a predat documentele prevăzute de art. 67 din Legea nr. 85/2014, deși a fost notificată succesiv la sediul social și la domiciliu; ultima situație financiară publicată pe site-ul MFP data din 2018.
• Efect juridic: se activează prezumția relativă din art. 169 alin. (1) lit. d) teza finală (confirmată de ÎCCJ RIL nr. 14/2022), potrivit căreia culpa și legătura de cauzalitate se prezumă. Pârâta nu a răsturnat prezumția prin proba contrară (art. 249 C. pr. civ.).
• Concluzie: fapta este tipică lit. d), întrunind condițiile atragerii răspunderii.

Particularități pentru pârâta de rând 2 (fost administrator până în 2020)

• Calitatea și perioada: a deținut calitatea de administrator cu puteri depline de la înființare până la 2020; nu s-a dovedit nicio limitare a atribuțiilor sale; nu a predat documentele contabile pentru perioada mandatului.
• Apărare respinsă: invocarea faptului că „nu s-a ocupat” de societate (locuind în străinătate din 2018) nu exonerează de răspundere; obligațiile decurg din funcție, nu din implicarea faptic-administrativă. Sunt aplicabile art. 71 alin. (3) și art. 73 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, precum și art. 10 din Legea nr. 82/1991.
• Concluzie: și în privința pârâtei de rând 2 este incidentă prezumția art. 169 lit. d), nefiind răsturnată; condițiile sunt îndeplinite pentru perioada mandatului său.

2) Art. 169 lit. a) – folosirea bunurilor societății în interes personal (pârâta de rând 1)

• Date contabile constatate: potrivit bilanțurilor publicate pentru 2018, societatea deținea active imobilizate și active circulante. După 2018, nu au mai fost raportate situații financiare; la sediul social nu au fost identificați reprezentanți ori documente contabile (proces-verbal al practicianului).
• Bunuri concrete: în evidențele Primăriei Florești, societatea figura proprietara a trei autoturisme nepredate lichidatorului. Conform proceselor-verbale întocmite în dosarul penal, autoturismele au fost identificate la o persoană fizică împuternicită de pârâta de rând 1.
• Inferența instanței: dispariția activelor din ultimele situații financiare, coroborată cu deținerea/folosința bunurilor de către pârâta de rând 1, justifică prezumția relativă (nerăsturnată) că bunurile au fost folosite în interes personal, îndeplinind art. 169 lit. a).
• Concluzie: fapta pârâtei de rând 1 se încadrează în ipoteza lit. a), întrucât există dovada folosinței bunurilor societății în interes propriu.

Important: Pentru pârâta de rând 2, cazul de la art. 169 lit. a) nu a fost reținut; răspunderea sa se întemeiază pe lit. d).

Prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția

• Prejudiciu: imposibilitatea încasării creanțelor scadente de către creditori, în contextul stării de insolvență (art. 5 pct. 29).
• Cauzalitate: neținerea contabilității și nepredarea documentelor au făcut să nu poate fi sesizată deteriorarea financiară și au împiedicat măsurile corective; folosirea bunurilor în interes personal a diminuat activul patrimonial.
• Vinovăție: prezumată pentru lit. d) (prezumție relativă ne-răsturnată); rezultă din conduita efectivă pentru lit. a) (deținerea și folosința bunurilor societății).

Soluția instanței

Instanța admite cererea lichidatorului judiciar și obligă pârâtele, în solidar, în baza art. 169 alin. (1) lit. a) și d) și alin. (4) din Legea nr. 85/2014, la plata sumei reprezentând pasivul debitoarei.

Elemente-cheie pentru practică

• Nepredarea documentelor contabile activează prezumția RIL 14/2022 și poate simplifica probatoriul pentru lit. d).
• Activele societății găsite în folosința administratorului pot susține lit. a) chiar în lipsa unor transferuri scriptice.
• Calitatea formală de administrator atrage obligații legale; neimplicarea faptic-administrativă nu exonerează (Legea nr. 31/1990; Legea nr. 82/1991).

Citește mai multe despre antrenarea răspunderii administratorilor sau persoanelor care au contribuit la starea de insolvență.