Relevanța cazului
Ordonanța de plată reprezintă un instrument juridic eficient și rapid prin care creditorii își pot recupera creanțele certe, lichide și exigibile, fără a fi necesar un proces civil de lungă durată. Creditorul trebuie să demonstreze existența unei creanțe rezultată dintr-un înscris semnat de ambele părți, necontestat de debitor. Procedura se desfășoară cu celeritate, pe baza înscrisurilor, fără administrarea de probe complexe. Aceasta are o relevanță practică deosebită în relațiile comerciale, oferind societăților o modalitate simplificată pentru recuperarea datoriilor. Prin utilizarea ordonanței de plată, se reduc semnificativ costurile și timpul necesar pentru obținerea unei hotărâri executorii.
Sinteza stării de fapt
În fapt, între societatea creditoare, în calitate de locator şi prestatoare de servicii şi debitoarea, întreprindere publică în sensul OUG 109/2011, în calitate de locatar şi beneficiar al serviciilor, s-a încheiat contractul de închiriere utilaje, având ca obiect închirierea unor utilaje şi prestarea serviciilor de transport de pământ. Deși debitoarea a achitat contravaloarea unora dintre facturile fiscale emise de creditoare, nu a achitat întregul debit.
DERULAREA LITIGIULUI ÎN FOND, ÎN FAȚA TRIBUNALULUI SPECIALIZAT CLUJ
Creditoarea, reprezentată de avocații Brisc Legal din Cluj, specializați în recuperarea creanțelor, a solicitat instanței emiterea unei ordonanţe de plată, prin care să dispună obligarea pârâtei la plata debitului principal, dar și a sumei datorate cu titlu de penalităţi de întârziere ce reprezentau aproape jumătate din valoarea debitului restant.
În susținerea acțiunii, creditoarea a arătat că această creanţa este certă deoarece existenţa sa rezultă în mod neîndoielnic din contract, din facturile emise, de rapoartele de lucru însuşite prin semnătură de către debitoare, respectiv din fişa de partener.
În continuare, s-a dovedit că această creanţa este lichidă deoarece este exprimată în bani, iar cuantumul acesteia este clar determinat, așa cum rezultă din înscrisurile anexate.
În ceea ce privește exigibilitatea creanței, creditoarea s-a raportat la data emiterii facturilor fiscale şi a prevederilor din contract, potrivit cărora factura trebuie plătită în termen de 45 zile de la data emiterii. Exigibilitatea fiecărei facturi fiscale a fost indicată în mod expres.
Referitor la penalitățile de întârziere, creditoarea a învederat instanței că, potrivit dispozițiilor contractuale, se percep penalităţi de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere, calculate prin raportare la debitul restant, pe toată perioada cuprinsă între scadență și data plății.
Debitoarea, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că suma solicitată de creditoare nu este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. În susținere, a arătat că, în urma confruntării situaţiei financiar contabile a societăţii și a fişei analitice partener a rezultat că o serie de facturi nu înregistrate în contabilitatea societăţii debitoare. Debitoarea a mai arătat că debitul restant nu figurează în evidențele sale și că unele facturi nu i-au fost comunicate.
Tribunalul Specializat Cluj, în acord cu argumentele dezvoltate de echipa de avocați Brisc Legal, a dispus admiterea ordonanței de plată și obligarea debitoarei la plata tuturor sumelor solicitate, debit principal și penalități de întârziere, respectiv a admis acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
În acest sens, a reținut că, din înscrisurile depuse de creditoare, rezultă că facturile arătate ca fiind neînregistrate în contabilitatea debitoarei au fost comunicate acesteia prin e-mail, la adresa oficială menţionată în antetul contractului, comunicările fiind realizate cu indicarea fiecărei facturi comunicate.
Instanța a arătat că facturilor ce cuprind toate elementele necesare determinării raportului obligaţional, respectiv natura serviciului prestat, cantitatea, pretul şi, eventual, termenul de plata, li se recunoaşte valoarea probatorie prevăzută de Codul de procedură civilă, chiar si în condiţiile nesemnării acestora.
Instanța a considerat nefondate apărările debitoarei referitoare la neînsuşirea facturilor, câtă vreme facturile erau întocmite tocmai în baza datelor comunicate de aceasta, nefiind invocat niciun argument concludent în susţinerea lipsei caracterului cert şi lichid al creanţei pretinse de creditoare. De esența acestui raționament a fost faptul că rapoartele de activitate erau însușite de semnătură de către reprezentanții și prepușii debitoarei.
DERULAREA LITIGIULUI ÎN CADRUL CERERII ÎN ANULARE
Debitoarea a formulat cerere în anulare prin care a solicitat reducerea penalităților de întârziere, motivând că termenul de 45 zile pentru plată și de la care curg penalitățile de întârziere, se impune a fi determinat în raport de data dovedită pentru comunicarea facturilor și nu de la emiterea acestora. Astfel, debitoarea a urmărit excluderea cel puțin în parte a sumelor reprezentând penalități de întârziere motivând că facturile i-au fost comunicate cu întârziere față de momentul emiterii.
Reiterând argumentele de la fondul cauzei, creditoarea prin avocații din Cluj Brisc Legal, a arătat că toate rapoartele de activitate pe baza cărora au fost emise facturile de către creditoare au fost întocmite de către debitoare. Astfel, de la momentul la care debitoarea transmitea rapoartele de activitate către creditoare, debitoarea avea deja cunoștința faptului că are 45 de zile să achite facturile. Instanța de control judiciar a stabilit că, în ciuda susținerilor neîntemeiate ale debitoarei, Tribunalul Specializat Cluj a calculat în mod corect cuantumul penalităților de întârziere, motiv pentru a dispus respingerea cererii în anulare și, în consecință, menținerea în integralitate ca temeinică și legală a ordonanței de plată.