Aplicarea abuzivă a amenzii maxime prevăzute de lege de către Serviciul Control urbanism şi disciplina în construcţii. Lipsa proporționalității dintre fapta săvârșită și sancțiunea aplicată.

Societatea a fost sancționată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției de către Direcția Generală Poliția Locală cu amenda maximă prevăzută de Legea nr. 50/1991 în cuantum de 20.000 lei pentru nerespectarea autorizației de construire și a documentației tehnice în baza căreia se executau lucrările de construire. În urma contestării în instanță, Brisc Legal avocați specializați în plângeri contravenționale din domeniul construcțiilor au obținut reducerea amenzii la minimul legal.

RELEVANȚA CAZULUI

Adesea, amenzile aplicate în practică sunt orientate către maximul legal fără să existe sau fără ca agenții constatatori să identifice elementele factuale care ar justifica orientarea sancțiunii înspre limita maximă.

Legea prevede că sancţiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Nesocotirea acestor criterii legale de către organele abilitate să constate și să aplice sancțiunile contravenționale reprezintă o realitate cu care se confruntă atât contravenienții.

SINTEZA STĂRII DE FAPT

În fapt, societatea reclamantă, în calitate de investitor și beneficiar al proiectului imobiliar, a fost sancționată prin procesul-verbal cu amenda maximă în cuantum de 20.000 lei pentru nerespectarea autorizației de construire în ceea ce privește amplasarea rampei de spălare, care a fost poziționată în teren cu nerespectarea poziției prevăzute în planul de organizare șantier. Relevant este aspectul că limitele legale ale amenzii prevăzute pentru contravenția săvârșită de societatea reclamantă sunt între 5.000 și 20.000 lei. Prin același proces-verbal s-a dispus, odată cu sancțiunea principală a amenzii, oprirea imediată a lucrărilor și încadrarea în prevederile autorizației de construire.

PREZENTAREA ȘI SUSȚINEREA CAZULUI

Potrivit dispozițiilor legale în materie contravențională, sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, iar autoritățile cu atribuții în constatarea și stabilirea contravențiilor sunt obligate să țină cont de principiul proporționalității. În acest sens, am arătat că sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al contravenientului.

Distinct de viciile de nelegalitate ale procesului-verbal referitoare la lipsa unor mențiuni obligatorii din conținutul acestuia, am arătat că fapta imputată societății reclamante nu este tipică, iar amenda maximă de 20.000 lei nu este proporțională cu fapta săvârșită. În calitate de avocați de plângeri contravenționale din domeniul construcțiilor, am arătat că acest cuantum al amenzii este vădit disproporționat raportat la gradul de pericol social al faptei și la circumstanțele săvârșirii acesteia, respectiv de amenajare a rampei de spălare la o distanța nesemnificativă față de amplasamentul din planul de organizare de șantier.

Agentul constatator din cadrul Poliției Locale Cluj-Napoca – Serviciul Control urbanism şi disciplina în construcţii avea obligația menționării în cuprinsul procesului-verbal a împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, pentru ca instanța să poată aprecia ce anume l-a determinat pe acesta să stabilească amenda în cuantumul maxim.

Pentru a sublinia lipsa de proporționalitate a faptei, avocații specializați pe contestarea contravențiilor au făcut trimitere la incriminarea contravențioanlă realizată prin Hotărârea Consiliului Local al Mun. Cluj Napoca privind buna gospodărire a mun. Cluj-Napoca nr. 191 din 07.04.2009. Astfel, la art. 4 din HCL sunt sancționate faptele săvârșite de persoane fizice și juridice cu încălcarea normelor privind organizările de șantier, constituie contravenții și se sancționează cu amenda, după cum urmează: 1. Neamenajarea rampelor de spălare (platformă betonată cu sistem de colectare a apei racordat la canalizare sau fosă septică și pompă de apă sub presiune) a autovehiculelor și utilajelor în organizările de șantier, cu amendă de la 2.000 lei la 2.500 lei; 2. Neutilizarea sau utilizarea necorespunzătoare a rampelor de spălare, cu amendă de la 1.500 lei la 2.000 lei.

Astfel, am insistat insistăm asupra absurdității situației relativ la limitele de pedeapsă specifice contravenției prev. la art. 4 alin. 1 din HCL nr. 191/2009. Astfel, în ipoteza în care persoana în cauză comite fapta de neamenajare a rampei de spălare este expus unei amenzi cu limite între 2.000 lei și 2.500 lei, iar în ipoteza în care rampa de spălare a fost amenajată corespunzător din perspectivă utilitară dar cu nerespectarea amplasamentului din planul de organizare de șantier, limitele de pedeapsă, în viziunea autorității, sunt 5.000 lei și 20.000 lei.

SOLUȚIA JUDECĂTORIEI CLUJ-NAPOCA

Instanța a reținut argumentele elaborate în fundamentarea pretențiilor societății reclamante și a dispus reindividualizarea sancțiunii contravenţionale aplicată prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.

Preluând considerentele dezvoltate prin plângerea contravențională, instanţa a reținut că gradul de pericol social al faptei justifică aplicarea sancţiunii amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege, motiv pentru care a redus cuantumul amenzii contravenţionale de la 20.000 lei, maximul prevăzut de lege, la minimul legal de 5.000 lei.

În acord cu argumentele elaborate de avocații Brisc Legal specializați în contravenții, prin hotârârea pronunțată s-a reținut că agentul constatator a aplicat sancţiunea amenzii în cuantumul maxim prevăzut de lege, fără a indica circumstanţele care au indicat un grad de pericol social atât de ridicat încât să justifice aplicarea sancţiunii maxime. De asemenea, instanța a mai reținut ca relevant aspectul învederat prin plângerea contravențională privind importanța redusă a lucrărilor reprezentate de amplasarea eronată a rampei de spălare prin raportare la lucrarea autorizată, imobil cu regim de înălţime 2S+P+8E+2Er.