Studiu de caz – contestație la executare: ștergerea definitivă a datoriei în urma prescripției executării silite

Judecătoria Cluj-Napoca a admis contestația la executare formulată de avocații Brisc Legal pe parcursul unei executări silite, prin care s-a invocat intervenirea prescripției dreptului de a cere executărea silită efectuată deo societate de recuperări creanțe, cu efectul anulării tuturor actelor de executare, întoarcerea sumelor executate nelegal și ștergerea definitivă a datoriei.

Situația de fapt ce a generat contestația la executare

În fapt, o persoană fizică a încheiat un contract de credit pentru nevoi personale în cuantum de 16.000 CHF, cu o bancă din România. Pe parcursul perioadei de rambursare, mai exact în anul 2012, banca a cesionat contractul de credit către o societate bancară din străinătate. Ulterior cesionării, din cauza unor dificultăți de ordin financiar, împrumutatul nu a mai reușit să achite ratele către noul creditor.

Debitul restant a fost cesionat încă o dată, în anul 2018, dar de această dată către o societate de recuperări creanțe, ce avea o agenție în țară și sediul în străinătate. La scurt timp după cesiune, noul creditor a deschis procedura executării silite, în vederea recuperării sumelor de bani neachitate. În acest sens, în anul 2019, executorul judecătoresc a emis o încheiere privind stabilirea cheltuielilor de executare silită la suma de 3.500 lei, a emis o somație către debitor și a dispus înființarea de popriri.

În acel moment, împrumutatul s-a adresat avocaților specializați în executare silită Brisc Legal, care au formulat o acțiune în instanță prin care s-a contestat această executare, invocându-se prescripția dreptului de a cere executarea silită. Pentru a identifica situația juridică a datoriei și a stabili strategia, avocații obțin în asemenea situații, în termenul de 15 zile de formulare a contestației la executare, o copie după întreg dosarul execuțional direct de la executorul judecătoresc.

Evoluția procesului și soluția de instanță

În timpul procesului s-a constatat faptul că printr-o executare silită demarată în anul 2011, contestatorul a mai fost urmărit silit de către creditorul inițial. Executarea a fost continuată de executorul judecătoresc investit inițial și ulterior primei cesionări a contractului de credit.

Pe parcursul acestei executări silite, debitorul a solicitat eșalonarea sumei datorate creditoarei în rate lunare de 750 lei/lună. Ca urmare a acestui acord pentru eșalonare, executorul judecătoresc, cu acordul creditorului, a dispus sistarea popririlor asupra conturilor debitorului.

În cadrul acestei proceduri, în anul 2015 s-au realizat demersuri pentru identificarea eventualelor bunuri mobile și imobile ale debitorului. Alte demersuri de executare nu au mai fost întreprinse până în anul 2018, când s-a și dispus încetarea executării silite.

Prescripția dreptului de a cere executarea silită

Raportat la aceste împrejurări, instanța a constatat că întrucât termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a început să curgă de la data demarării executării de către creditoarea inițială, moment ulterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, în speță vor fi aplicabile prevederile Codului de procedură civilă de la 1865. Astfel, raportat la dispozițiile art. 405², alin. 1 din actul normativ amintit, cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită a fost întrerupt prin adresele de înființare a popririlor și prin recunoașterea datoriei de către debitor, manifestată prin cererea de eșalonare din anul 2012. După această întrerupere și raportat la faptul că nu a fost respectat acordul de eșalonare, a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, care s-a împlinit în anul 2015, în condițiile în care în această perioadă de timp nu au mai fost efectuate alte acte de executare silită.

Prin urmare, instanța de judecată a reținut că la data la care societatea de recuperări creanțe a formulat o nouă cerere de executare silită, respectiv în anul 2019, dreptul de a obține executarea silită era prescris, deoarece în cursul primului dosar nu au fost efectuate acte de executare silită într-o perioadă de peste 3 ani. În consecință, societatea de recuperări creanțe, în calitate de nouă creditoare, nu mai avea dreptul de a solicita executarea silită în ceea ce privește contractul de credit încheiat de persoana împrumutată.

Soluția dispusă de Judecătoria Cluj-Napoca a fost de admitere a contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul deschis în anul 2019. S-a dispus totodată întoarcerea executării silite, prin restituirea tuturor sumelor executate silit în acest dosar execuțional. Deoarece a pierdut procesul, societatea de recuperări creanțe a fost obligată la restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1000 lei precum și a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial.