ComercialStudii de cazCurtea de Conturi

Studiu de caz litigii derivate din controlul Curții de Conturi: Respingerea cererii de chemare în judecată având ca obiect recuperarea prejudiciului constatat de Camera de Conturi dat fiind că reclamantul nu a reușit să dovedească faptul că ar fi încheiat contractul de servicii în temeiul unei cauze false și nici că s-ar fi aflat în eroare la momentul încheierii sale, împrejurări ce ar fi dus la anularea contractului și restituirea sumelor încasate.

În fapt, persoana juridică a încheiat cu un aeroport din România ce funcționează ca Regie Autonomă, un contract de prestări servicii având ca obiect printre altele și efectuarea unei prognoze de pasageri și cargo pentru perioada 2015-2040.

În urma unui control, Camera de Conturi a constatat faptul că includerea în Caietul de sarcini și achiziționarea unei prognoze de pasageri și cargo pentru perioada menționată mai sus nu era necesară pentru atingerea obiectului contractului de achiziții publice. Această constatare a fost justificată de Camera de Conturi prin faptul că aeroportul avea deja la dispoziție aceste informații, ca urmare a unui contract anterior de prestări servicii, încheiat tot cu societatea în cauză, ce a avut ca obiect prognoza traficului aerian de pasageri și a numărului de mișcări aeronave pentru perioada 2014-2039.

Prin Decizia emisă de Camera de Conturi s-a stabilit obligația aeroportului de a recupera sumele achitate pentru realizarea prognozei, acestea fiind considerate „nejustificate și neeconomicoase”. În consecință, aeroportul a chemat în judecată societatea ce a întocmit studiul de trafic, aceasta fiind reprezentantă de avocați specializați în litigii de achiziții publice și derivate din controlul Curții de Conturi.

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea parțială a contractului de prestări servicii, mai exact a clauzei referitoare la efectuarea prognozei de pasageri și cargo pentru perioada 2015-2040, cu consecința restituirii sumelor achitate plus TVA și dobânzi.

În apărarea societății, s-a susținut că dispozițiile art. 1238, alin. 1 Cod civil, invocate de reclamant, care stabilesc faptul că lipsa cauzei atrage nulitatea relativă a contractului nu sunt aplicabile în această situație deoarece cauza falsă sau eroarea esențială asupra cauzei ar fi trebuit sa existe la momentul încheierii contractului, iar nu să intervină ulterior acestui moment. În situația de față lipsa cauzei nu a intervenit la data încheierii contractului, ci după 3 ani de la executarea acestuia, la primirea Raportului și a Deciziei Camerei de Conturi ca urmare a controlului efectuat la aeroport. În consecință reclamanta nu se putea prevala de dispozițiile legale invocate deoarece cauza contractului pentru realizarea studiului de trafic exista încă de la momentul încheierii acestuia.

Aeroportul a mai susținut faptul că la data încheierii contractului s-ar fi aflat într-o eroare esențială cu privire la necesitatea efectuării unei prognoze de pasageri și cargo pentru perioada 2015-2040, deoarece o prognoză similară a fost efectuată tot de către societatea pârâta, cu ocazia executării unui contract anterior de prestări servicii. În apărare, s-a susținut cu succes că nu sunt îndeplinite cele două cerințe cumulative prevăzute la art. 1207, alin. 1 Cod civil și anume ca eroarea să fie esențială și cocontractantul să fi cunoscut caracterul esențial al elementului asupra căruia poartă eroarea. În apărare s-au mai invocat prin avocați specializații în litigii de achiziții publice prevederile art. 17 din OUG nr. 34/2006 (act normativ sub imperiul căruia a fost încheiat contractul), care stabilește principiul asumării răspunderii autorității contractante pentru deciziile luate și acțiunile realizate de către toți cei implicați în procesul de achiziție publică a serviciilor.

Soluția de la nivelul Tribunalului a fost favorabilă societății pârâte. Astfel, instanța de fond a reținut că „inițierea unei proceduri de achiziție publică are la bază o analiză bine documentată a necesității efectuării unor achiziții de către autoritatea contractantă, precum și o obligație din partea acestei autorități de a realiza o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice” și că „reclamantul nu a dovedit că la încheierea contractului de servicii s-ar fi aflat într-o eroare esențială cu privire la necesitatea efectuării unei prognoze de pasageri și cargo pentru perioada 2015-2040.”

Împotriva acestei soluții favorabile, aeroportul a formulat calea de atac a recursului, care a fost judecată de către Curtea de Apel competentă. Prin intermediul recursului s-a solicitat casarea in totalitate a hotărârii din prima instanță, invocându-se motivul de casare prevăzut la art. 488, alin. 1, pct. 8 Cod de procedură civilă, susținând faptul că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Ca urmare a apărărilor formulate de avocații specializați în achiziții publice ce au reprezentat societatea pârâta, Curtea de Apel a constatat că soluția atacată este temeinică și legală, respingând ca nefondat recursul formulat, cu consecința menținerii soluției favorabile societății reprezentate, pronunțată de Tribunal. Astfel Curtea a reținut că „posibilitatea cunoașterii sau cunoașterea de către cocontractant (pârâtă) dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea era esențial pentru încheierea contractului este lipsită de relevanță juridică în situația specifică dedusă judecății, deoarece art. 1208, alin. 1 Cod civil impune, suplimentar celor cerute de art. 1207, alin. 1 Cod civil o altă condiție: aceea ca eroarea să nu fie imputabilă celui ce o invocă”. Prin urmare contractul nu poate fi anulat dacă potrivit împrejurărilor, faptul asupra căruia a purtat eroarea a putut fi cunoscut cu diligențe rezonabile. În cauză, aeroportul ar fi putut constata cu ușurință, anterior formulării ofertei de servicii, faptul că cele două prognoze ar putea avea concluzii care s-ar suprapune cel puțin într-o anumită măsură.În consecință, cererea de chemare în judecată a fost respinsă definitiv și prin urmare societatea pârâta reprezentată de avocați specializați în litigii de contencios administrativ, nu a fost nevoită să restituie sumele încasate pe baza contractului de prestări servicii și a obținut obligarea aeroportului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de inițierea litigiului.